15 martie 2013

Sunt tolerantă

Sunt tolerantă când îţi strig ochii
iar ei mă săgeată fugind
de-a lungul trupului meu vizibil jenat
de-atâta dorinţă.
Mă simt femeie când îmi spui pe nume
apoi îţi pleci urechea spre cântecul meu;
n-auzi că te strig, mi-e clar că strecori iarba în palmă
şi-alungi Luna pe-ascuns. De ce-ar fi asta vina ploii?
Sunt liberă să număr toate culorile
deşi încolţită de braţele tale
îmi sufli a briză prin păr şi mă-ntreb
dacă oamenii zboară prin aer de frică
de râuri petale.
Tu crezi că-mi ajunge să-mi spui că-s frumoasă?
Mă-nvârt în neştire în vânt şi de asta
te vreau să te iert, mă vrei să mă ai,
e ceaţă-n albastru.

5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasă poezia. Și mai mult decât frumoasă, este realistă în metaforele sale. Paradox!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoase cuvinte m-au impresionat.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...