Culoarea din mine-i culoar de iubire-n cuvinte
ce-şi umple nãvalã cu zâmbete cântecul viu,
apusuri de taine şi gânduri venite din minte
sunt drumuri uitate cu sensuri ce nu le mai ştiu.
E caldã lumina ce-mi mângâie rana cuminte
de sfântul din tine e smulsã din cerc auriu
încerc din priviri sã îţi spun: “ia aminte
cã ceruri, pãmânturi şi râuri renasc din pustiu”.
Mã ţii strâns de mânã şi stele senine
îţi spun sã nu pleci timpuriu
mai stai înc-o noapte, mai stai pânã mâine
mai stai primãvarã târziu.
E lumină orbitoare dinspre fereastră
Ce cu un imens ego îşi etalează culorile
Ca şi cum noi doi n-am fi capabili
Să stârnim pe mare vântul şi valurile,
să întindem aripile.
Inima-mi tace cu prea mult zgomot
Când tu încerci să faci pace în noi
Ieri pereţi verticali ascultau încremeniţi scuze,
Azi lacrimi secrete fac plecăciuni dând doi paşi înapoi,
dâre de ploi.
Uită-te bine să vezi cât mi-e de bine
Să iert vioara ce scoate note prin porii deschişi,
Să hrănesc florile cu cântece de pian
Uitat pe veci în baloane de săpun mirosind a irişi
proaspăt închişi.
Sunt a ta.
