Pentru zilele liniștite,
În care visam la zăpada pe copaci așternută,
Pentru diminețile friguroase
Ce-mi amintesc de nopțile călduroase petrecute împreună,
Pentru aceste clipe, iubire-n neștire,
Ce ne luminează pașii sub clar de lună,
Pentru orele petrecute din Rai venite,
La ele gându-mi zboară, mă-nconjură.
Pentru toate comorile ascunse
Ce-s îngropate, dar tremură lângă-al nostru corp de viață
Pentru că toate aceste amintiri avute,
Ce-s nemuritoare, mi te-aduc mereu, iubito, în față.
Gândindu-mă mereu la tine percep mai bine,
Că timpul ce trece, departe de tine
Nu mă vindecă, ci inima sfârtecă-n mine
Nici cerul nu te înlocuiește, mi-e dor de tine, mor după tine
Văzând focul ce arde-n mine, simt, iubire
Tu ești universul lipsă din mine!
Pentru a-mi ierta greșelile făcute
Ce le-am comis din iubirea mea nebună
Pentru fericirea noastră și clipele avute
Schimb durerea-n tăcere, în mine ținută.
Pentru visele noastre dansăm de iubire
Avem clipele pline de amor petrecute împreună
Pentru că aceste vise în nuanțe d-albastru țesute
Devin gri de suferință și durere, când nu suntem împreună.
Pentru soarele purpuriu ce-l simt acum în mine,
Cred ca-nebunesc departe de tine, de dor, a mea iubită
Pentru zâmbetul tău ce-mi luminează viața de iubire
Aș traversa Pământul, Universul tot într-o secundă!
Gândindu-mă mereu la tine, percep mai bine,
Că timpul ce trece departe de tine
Nu mă vindecă, ci inima sfârtecă-n mine
Nici cerul nu te înlocuiește, mi-e dor de tine, mor după tine
Văzând focul ce arde-n mine, simt, iubire
Tu ești universul lipsă din mine!
Iubita mea, lasă-mă să-ți dau să respiri
Încă odată în brațele mele,
Iar din parfumul meu de trandafiri
Această floare a iubirii mele,
Ce-nflorește decât odată-n viață
Ești tu pentru mine, dragostea mea de-o viață!
compusa de prietenul meu, Bogdan C.
(care astazi a fost intr-o revelatie compozitionala totala)
