Toamna

Un braţ nevãzut ne-aduce-mpreunã –

magnetul din noi,

şi toamna în doi,

cuvintele moi.

În inima mea e varã târzie

aştern pe hârtie

silabe cu sensuri absente,

deşir, din pian, sentimente.

Învãţ nebunia din nori şi o rup

în joc de lumini şi mãrgãritari

în perle fâşii, culori cu aurã

corali, picãturi de naturã.

Picturã de simţuri pe muzica noastrã

Culoare înalte şi-o toamnã albastrã…
Mã doare trecutul. Prezentul mi-aduce
suişuri de dragoste dulce.

Pe pernã-ai uitat cu grijã parfumul,
o parte din mine, iluzia, fumul,
În stelele mele aduni puritate
Pereţi curioşi şi degete calde.

De mâine aprind o luminã pe Soare
din flori îi fac aripi sã zboare
Te-aduc lânga mine, iar buzele calde
vor smulge din mine rãbdare…