Cantecul meu

Vino lângã mine.

Aratã-mi cum ştii sã împarţi Paradisul

în cântec de harpã, pian şi vioarã,                

în versuri cu rime.

Aratã-mi cum stelele ţi-ascultã glasul

şi danseazã nebune

apoi cad, strãlucind

lovite de-aurore

fãrã nume.

Atinge-mi genele

pe care ochii mei obosiţi le îndoaie

cu lacrimi.

Minte-mã cã suntem numai noi doi pe Pãmânt

şi urcã-mã la cer

pe-o razã.

Învaţã-mi degetele sã atingã,

aşa cum faci tu

cu sufletul meu.

Vino mai aproape, lângã mine.

Aşeazã-te aici, în mirosul de iarbã crudã

şi vorbeşte-mi despre noi,

apoi spune-mi de ce norii şi pãsãrile cântã pe note,

de ce fluturii zboarã în curcubeu

şi de ce m-ai ales pe mine.

Eu nu înţeleg lucruri sfinte,

nu ştiu cum de lava fierbinte ce frige pustiul

mi-e rece ca gheaţa de nu eşti aici.

Şi caut secretul magiei din tine,

rãspuns la-ntrebãri;

desene cu zâmbet pe faţa mea-n zori,

iubirea din mine.

Rãstoarnã clepsidra cu timp împreunã,

aruncã abacul cu ani

vorbeşte-mi într-una şi ţine-mi strâns mâna

apleacã-ţi sãrutul spre mine.

E bine.