28 decembrie 2010
18 decembrie 2010
De iarnã
colindãtori cu mãşti încap într-o fereastrã
eu uit sã le zâmbesc şi uit de mine
ei, posesori de muzicã albastrã -
eu, imperfectã iarna fãrã tine.
mi-am construit, în mintea mea, o arcã
cu care-aş vrea sã fug spre nicãieri
şi sã salvez iubirea de la moarte
şi amintirea mâinii tale, ieri.
sã-ţi desenez piane de cernealã
eu uit sã le zâmbesc şi uit de mine
ei, posesori de muzicã albastrã -
eu, imperfectã iarna fãrã tine.
mi-am construit, în mintea mea, o arcã
cu care-aş vrea sã fug spre nicãieri
şi sã salvez iubirea de la moarte
şi amintirea mâinii tale, ieri.
mai urc în bradul crud înc-o betealã
steluţe albe-mi cad din cer şi-mi vinesã-ţi desenez piane de cernealã
dar mã opresc la graniţa cu mine.
Etichete:
Fotografie,
Poezie
11 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)