De iarnã

colindãtori cu mãşti încap într-o fereastrã
eu uit sã le zâmbesc şi uit de mine
ei, posesori de muzicã albastrã -
eu, imperfectã iarna fãrã tine.

mi-am construit, în mintea mea, o arcã
cu care-aş vrea sã fug spre nicãieri
şi sã salvez iubirea de la moarte
şi amintirea mâinii tale, ieri.

mai urc în bradul crud înc-o betealã

steluţe albe-mi cad din cer şi-mi vine
sã-ţi desenez piane de cernealã

dar mã opresc la graniţa cu mine.