...de Bogdan C.
Te iubesc!
Tu esti cea mai frumoasa dimineata din aceasta lume cruda,
Tu, iubita mea esti eternitatea mea pentru o secunda.
Tu esti dorinta mea de a trai, a muri si a invia,
Tu, esti iubirea mea!
Tu o sa ma intrebi despre nebunia mea,
Eu, o sa-ti raspund ca esti viata mea.
Eu, o sa-ti spun ca inebunesc de-al tau dor
Tu, esti singurul meu cuvant de amor!
Te iubesc, sufletul meu, placerea mea suprema
Tu esti soarele meu, aurul meu, iubirea eterna.
Deschizandu-mi venele, cu ale tale sa le unesc
Sa ne unim vietile si pe-a mea sa ti-o dau, te iubesc!
Uniti, impreuna fericiti, doua suflete, vom fi una,
Iar tu, iubito, in mainile tale tii luna.
Scut pentru toate relele din lume sa fiu as vrea,
Pentru tine, iubita mea!
Stelele din ai tai ochi luminosi, caut cu dor,
Tulburat, inima-mi bate vanand un cuvant de amor.
Pierdut in ochii tai, sa scriu cu frumusetea din privirea ta,
Simt ca m-am nascut pentru a ma oglindi in ochii tai, iubita mea!
Te iubesc, sufletul meu, placerea mea suprema
Tu esti soarele meu, aurul meu, iubirea eterna.
Deschizandu-mi venele, cu ale tale sa le unesc
Sa ne unim vietile si pe-a mea sa ti-o dau, te iubesc!
Tu esti cea mai frumoasa dimineata din aceasta lume cruda,
Tu, iubita mea esti eternitatea mea pentru o secunda.
Tu esti dorinta mea de a trai, a muri si a invia,
Tu, esti iubirea mea!
Te iubesc!
Iubirea unei pietre...
Armata-i alunga, in haos aruncata
Cu inima-n ruina, un rege de campie
Cum coastelor loveste durerea-i inspumata
Gemanda vijelie.
De ce nu sunt un rege, sa sfarm cu a mea durere
De ce nu sunt un zeu, de ce nu sunt o stea,
Sa sfarm olume ce distruge-n tacere,
Zdrobita inima mea.
Un urs in padure rage, in turbarea lui nebuna
Un ocean se-nbata pe-al valurilor joc
Si ceru-si spune in tunet durerea lui frematanda
Gandurile de foc.
Eu, insa n-am cui spune durerea mea nebuna,
Eu, n-am cui spune nebunul meu amor,
Iar mie mi-e dat, in viata asta trecanda
O piatra de bazalt sa ador.
Vrajitorului blestemul, nebunului razbunarea,
Sufletului speranta, credintei vreun Zeu,
Mereu, o naluca ce-i alunga disperarea
Dar, nimic, nimic Eu.
Nimic, doar chipu-ti de lumina senina
Nimic, doar amintirea zambetului tau fin,
Nimic, decat o raza din tine, a mea iubita
Din ochiul tau senin.
Dar te iubesc femeie, cum primavara timpurie
Iubeste cu bratele deschise al soarelui foc,
Iubesc asa cum iubeste nebuna vijelie
Al valurilor joc.
Din privirea mea de-ai soarbe a mea slabita amintire,
De-ar fremata in bratele-mi, suavul tau corp,
Pe-a mea inima ai pune, in soapte de iubire
Un rubin de foc.
Si ti-as pune universul intreg, pe gura-ti rozalie
Te-as pune deasupra lumii pe-un altar pe vecie
As face din a ta privire un secol de feerie,
Si lacrimile-ti apa vie.
Fiindca te iubesc, femeie, ca zeul nemurirea
Ca delfinul marea, ca lacrima un suspin,
Ca ziua soarele, ca floarea mangaierea,
Ca vantul golul alpin.
Si gandul meu zboara cu o nebuna durere
Ca un nebun ce cauta cu ochiu-nrosit,
Cu fruntea-i transpirata, cu vocea care cere,
Femeia ce-a iubit!
Mereu ma gandesc
Mereu ma voi gandi cu dor,
La iubirea vietii mele...
Ce s-a intamplat cu acest amor,
O, stelelor, eternelor stele?
Si sufletul, tot il am inchis
Zburand spre ceruri...
Ce s-a intamplat cu acel vis,
O, valuri, eternelor valuri?
De ce in inima mea!
De ce in inima mea
Pentru ani nimic sa port
De ce mi-e surasul sec
De ce mi-e ochiul mort?
De ce pustie mi-e mintea
Totul intr-un fel?
Si chiar tu...esti aceea
Ce ma intrebi astfel?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu