Zâmbet de primãvarã

Culoarea din mine-i culoar de iubire-n cuvinte
ce-şi umple nãvalã cu zâmbete cântecul viu,
apusuri de taine şi gânduri venite din minte
sunt drumuri uitate cu sensuri ce nu le mai ştiu.
E caldã lumina ce-mi mângâie rana cuminte
de sfântul din tine e smulsã din cerc auriu
încerc din priviri sã îţi spun: “ia aminte
cã ceruri, pãmânturi şi râuri renasc din pustiu”.


Mã ţii strâns de mânã şi stele senine
îţi spun sã nu pleci timpuriu
mai stai înc-o noapte, mai stai pânã mâine
mai stai primãvarã târziu.