Vino lângã mine.
Aratã-mi cum ştii sã împarţi Paradisul
în cântec de harpã, pian şi vioarã,
în versuri cu rime.
Aratã-mi cum stelele ţi-ascultã glasul
şi danseazã nebune
apoi cad, strãlucind
lovite de-aurore
fãrã nume.
Atinge-mi genele
pe care ochii mei obosiţi le îndoaie
cu lacrimi.
Minte-mã cã suntem numai noi doi pe Pãmânt
şi urcã-mã la cer
pe-o razã.
Învaţã-mi degetele sã atingã,
aşa cum faci tu
cu sufletul meu.
Vino mai aproape, lângã mine.
Aşeazã-te aici, în mirosul de iarbã crudã
şi vorbeşte-mi despre noi,
apoi spune-mi de ce norii şi pãsãrile cântã pe note,
de ce fluturii zboarã în curcubeu
şi de ce m-ai ales pe mine.
Eu nu înţeleg lucruri sfinte,
nu ştiu cum de lava fierbinte ce frige pustiul
mi-e rece ca gheaţa de nu eşti aici.
Şi caut secretul magiei din tine,
rãspuns la-ntrebãri;
desene cu zâmbet pe faţa mea-n zori,
iubirea din mine.
Rãstoarnã clepsidra cu timp împreunã,
aruncã abacul cu ani
vorbeşte-mi într-una şi ţine-mi strâns mâna
apleacã-ţi sãrutul spre mine.
E bine.
