Sunt a ta

E lumină orbitoare dinspre fereastră
Ce cu un imens ego îşi etalează culorile
Ca şi cum noi doi n-am fi capabili
Să stârnim pe mare vântul şi valurile,
să întindem aripile.


Inima-mi tace cu prea mult zgomot
Când tu încerci să faci pace în noi
Ieri pereţi verticali ascultau încremeniţi scuze,
Azi lacrimi secrete fac plecăciuni dând doi paşi înapoi,
dâre de ploi.


Uită-te bine să vezi cât mi-e de bine
Să iert vioara ce scoate note prin porii deschişi,
Să hrănesc florile cu cântece de pian
Uitat pe veci în baloane de săpun mirosind a irişi
proaspăt închişi.


Sunt a ta.

With you, my love...

De iarnã

colindãtori cu mãşti încap într-o fereastrã
eu uit sã le zâmbesc şi uit de mine
ei, posesori de muzicã albastrã -
eu, imperfectã iarna fãrã tine.

mi-am construit, în mintea mea, o arcã
cu care-aş vrea sã fug spre nicãieri
şi sã salvez iubirea de la moarte
şi amintirea mâinii tale, ieri.

mai urc în bradul crud înc-o betealã

steluţe albe-mi cad din cer şi-mi vine
sã-ţi desenez piane de cernealã

dar mã opresc la graniţa cu mine.

Zapada de azi - Sinaia

M-am hotãrât sã numãr speranţele tuturor

...şi sã le aşez frumos, pe culori…

Degeaba sunt rostite cu voce tare apoi,

cu riscul dezintegrãrii silabelor,

aruncate în tãceri patetice,

tãceri în doi,

din doi în doi,

zvârlite pe veci la gunoi.

Dar eu, mai ambiţioasã ca efectul de serã,

eu marchez schimbarea de direcţie cu o curbã bumerang.

Oamenii privesc nedumeriţi la femeia

ce-şi pleacã seara capul pe o stea,

în fiecare noapte cu alt nume.

Ei se cred imbatabili în propriile frustrãri,

sentimente de laborator.

Ei cred cã umbra nu le poate fi desprinsã de tãlpi şi

nu-şi dau seama cã mersul lor este bizar direcţionat spre înapoi.

Închid uşa cu singura cheie,

uitând cã sufletul rãstignit pe note

se zbate sã iasã pe gaura cheii

odatã cu zâmbetul.

Eu deschid uşi,

numãr decãderi,

falsific statistici.

Eu visez dincolo de toate minunile

şi sper munţi exponenţial

din care reizvorãsc degete.

Acolo gãsesc speranţa.