Lumea roieşte în jurul nostru iar noi,
în oaza de linişte ce au creat-o sufletele
stãm nemişcaţi de minute în şir
îmbrãţişaţi
într-un ultim moment.
Am atâtea sã-ţi spun încât o sã tac
mi-e teamã de mâine dar ţie îţi spun sã fii tare
evit ochii tãi sã îi vadã pe-ai mei
lãcrãmioare
în jurul nostru şi soare.
Îmi spui despre ieri cum c-a fost ca un vis
şi-mi spui cã-ţi doreşti nemurirea
ce-o suflã iubirea spre oameni, şi-apoi
nedumiritã
percep cu alţi ochi omenirea.
Bună. Îmi place cum scrii. Probabil faci parte dintre cei care au trăit şi au simţit mult prea multe într-un timp foarte scurt. E bine. În felul acesta nu ai mai pierdut alţi ani încercând să descoperi acel ceva care ardea de mult în tine. Ştii despre ce vorbesc. Salutări de la mare!
RăspundețiȘtergeremi-au placut primele 7 versuri; 7 - numar magic.
RăspundețiȘtergere