23 iulie 2010

Oda iubirii

      Mobilizatã de entuziasmul şi profunzimea cu care scrie, am "împletit" câteva cuvinte printre rândurile scrise de poetul şi scriitorul Marius Dincã, pe care îl puteţi studia mai mult aici, pe blogul lui. Deşi mi-a dat voie sã public poezia pe blogul meu, meritul conceptual este în marea majoritate al lui:

Am să prind iubirea-n palmă
Şi strivită-n pumnul meu,
Am s-o arunc în val de mare,
Sau pe gât de curcubeu.
 
A trecut prea multă vreme
De când sunt sclav inimii tale,
Eşti ca un buchet de nuferi,
Dar acoperiţi cu zale.
 
……………………………………………….
 
Şi-am sã plâng apoi de ciudã
Cã s-a dus un val cu ea
O vreau înapoi, cu tine
Nuferi albi în viaţa mea.
 
O s-aştept iar curcubeul
Chiar de costã vânt şi ploi
Şi-o sã-mpart raze de soare
Pentru fericiţi ca noi.
.........................................................

„Vezi că ţi-a căzut un ochi!”,
Îmi spui, speriată.
Ştiu, dar nu bag în seamă.
Ţi-am promis odată
Că voi fi lângă tine mereu
Şi mă voi ţine de cuvânt.
 
„Vezi că-ţi cade o ureche!”
Gata, s-a dus!
Îmi târâi tălpile,
Prin pietrişul presărat cu cioburi,
Îndreptându-mă spre tine.
 
„Vezi că-ţi cade un braţ!”
Da… Şi după el piciorul…
Într-un genunchi,
Continuu să înaintez.
 
„Vezi că ţi-a zburat sufletul!”,
Mă anunţi crispată.
„Numai asta nu trebuia
Să se întâmple!”, îmi spun.
Dar ce să îi faci,
Aşa e cu iubirea.
Când mergi după ea
Tocmai în Iad,
Pierzi, cu siguranţă,
Totul…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...