Pentru motani intr-o lume...mov

Seminţe de flori pe dulapul de piatrã
Culese cu-o mânã şi puse-n gãleatã
Şi stâlpi semãnaţi paralel, crengi uscate
Cu zgomot metalic în faţã şi-n spate.

Din viscolul iute, cãrarea uitatã
Un graur cu colţii de fiarã turbatã.
Vin toate grãmadã şi toate odatã
Inundã-mi privirea! Culoarea mi-e matã.

Mã simt mângâiatã de-o umbrã şireatã
Ce vine şi pleacã şi iar mã sãgeatã
Dulapul de piatrã, seminţe-n gãleatã
Prin ochi somnoroşi de luminã tãiatã.

Mã pun în genunchi şi te rog înc-o datã
Şi palma-ţi sãrut şi lumea-mi eşti toatã
Şi nu vreau sã pleci sã n-am aer şi apã
Eu plâng…tu te duci…într-o lume ciudatã.

 Şi nu esti aici; nu vei fi niciodatã...