Sfârşit de toamnã

Atâtea culori – curcubeu amuţit

s-au stins, simultan, la atingerea unui singur buton,

unui fulg.

Betoanele toate, opãrite cu gri,

mai pãstreazã urmele vijeliei

de frunze

ca şi gândurile mele spre tine.

Prin geamul aburit te-am vãzut

cum iţi place muzica

şi degetele tale pe pian

desenând Yiruma, purtãtorul tot-ului,

apoi Krutoy, cuprinsul nevãzutelor.

Eu cred în basme cu foşnet,

în imagini ce rostesc cuvinte,

în toamna de-nceput

şi în noi.

Asurzitoare sunt gândurile tale spre mine

pe cand eu, pseudo-fiinţa,

ascult cum zãpada mi se topeşte în palmã.

Toamna e gata sã reînvie muritoarea din mine cu frumosul din tine.

Toamna e gata sã-mi ascundã frica de mine.

Toamna e gata.